înveliș - explicat in DEX

înveliș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNVELÍȘ, învelișuri, s. n. 1. Obiect care servește la învelit; învelitoare. ♦ Scoarță, copertă, de carte. ♦ Învelitoare (de tablă, de țiglă etc.) de pe acoperișul unei case. 2. Stratul exterior al unui obiect, al unui organism etc. – Înveli + suf. -iș.

înveliș (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ÎNVELÍȘ (‹ înveli) s. n. 1. Obiect care servește la învelit (ex. scoarța sau coperta unei cărți, acoperișul unei clădiri etc.); stratul exterior al unui obiect. 2. Î. geografic = stratul exterior complex al Pământului, reprezentând zona de întrepătrundere și de interacțiune a litosferei, atmosferei, hidrosferei și biosferei, în care se desfășoară intens procesele determinate de energia solară și de gravitația universală, în interacțiune contradictorie cu procesele determinate de dinamica internă a Pământului, și în care are loc un schimb permanent de materie și de energie între diferitele părți componente. În cadrul său se produc dezagregarea și alterarea rocilor, eroziunea și acumularea sub diverse forme, se formează rocile sedimentare și solurile, se dezvoltă viața organică și activitatea societății omenești. 3. (GEOL.) Zonă din interiorul Pământului, constituită preponderent din olivină și piroxeni, situată între suprafețele de discontinuitate Mohorovicic și Gutenberg (adâncime c. 2.900 km). 4. (BOT.) Î. vegetal v. covor vegetal.

înveliș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
învelíș s. n., pl. învelíșuri

înveliș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înveliș n. tot ce servă a înveli: învelișul florilor, cărților.