intimida - explicat in DEX

intimida (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTIMIDÁ, intimidez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni timid, a insufla cuiva sau a simți teamă, frică; a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci, a (se) fâstâci. – Din fr. intimider.

intimida (Dicționar de neologisme, 1986)
INTIMIDÁ vb. I. tr., refl. A (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci. [< fr. intimider, cf. lat., it. intimidare].

intimida (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTIMIDÁ vb. tr., refl. a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci. (< fr. intimider)

intimida (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
intimidá (a ~) vb., ind. prez. 3 intimideáză

intimida (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTIMIDÁ, intimidez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni timid; a insufla cuiva sau a simți teamă, frică; a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci, a (se) fâstâci. — Din fr. intimider.

intimidà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
intimidà v. 1. a băga frică în cineva; 2. a se speria.