intimidabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTIMIDÁBIL, -Ă, intimidabili, -e, adj. Care poate fi intimidat (ușor). – Din
fr. intimidable.intimidabil (Dicționar de neologisme, 1986)INTIMIDÁBIL, -Ă adj. Care poate fi intimidat (ușor). [Cf. fr.
intimidable].
intimidabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTIMIDÁBIL, -Ă, intimidabili, -e, adj. Care poate fi intimidat (ușor). — Din
fr. intimidable.