intimare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTIMÁRE, intimări, s. f. (
Jur.) Acțiunea de
a intima și rezultatul ei; avertizare. –
V. intima.intimare (Dicționar de neologisme, 1986)INTIMÁRE s.f. Acțiunea de a intima și rezultatul ei; avertizare, punere în vedere. [<
intima].
intimare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTIMÁRE, intimări, s. f. (
Jur.) Acțiunea de
a intima și rezultatul ei; avertizare. —
V. intima.