intimat - explicat in DEX

intimat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTIMÁT, -Ă, intimați, -te, s. m. și f. Parte într-un proces care se află în situația unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac. – V. intima. Cf. fr. intimé.

intimat (Dicționar de neologisme, 1986)
INTIMÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) citat într-un proces în calitate de pârât. [Cf. fr. intimé].

intimat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTIMÁT, -Ă s. m. f. cel citat într-un proces în calitate de pârât. (< fr. intimé)

intimat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*intimát, -ă adj. (lat. intimatus). Jur. Citat la judecată, maĭ ales în apel: a asculta apărarea intimatuluĭ. V. inculpat.

intimat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
intimát s. m., pl. intimáți

intimat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
intimat a. Jur. chemat în judecată, înaintea unei Curți de apel.

intimat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTIMÁT, -Ă, intimați, -te, s. m. și f. Parte într-un proces care se află în situația unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac. — V. intima. Cf. fr. intimé.