inteligibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTELIGIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi inteligibil. – Din
fr. intelligibilité.inteligibilitate (Dicționar de neologisme, 1986)INTELIGIBILITÁTE s.f. Calitate, caracter al unui lucru inteligibil. [Cf. fr.
intelligibilité].
inteligibilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTELIGIBILITÁTE s. f. însușirea de a fi inteligibil. (< fr.
intelligibilité)
inteligibilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*inteligibilitáte f. (d.
inteligibil). Calitatea de a fi inteligibil.
inteligibilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inteligibilitáte s. f.,
g.-d. art. inteligibilitắții