inteligibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTELIGÍBIL, -Ă, inteligibili, -e, adj. 1. Care poate fi înțeles cu ajutorul gândirii logice; clar, limpede.
2. (
Fil.) Care poate fi cunoscut numai de rațiune, de gândire, independent de cunoașterea senzorială. – Din
fr. intelligible.inteligibil (Dicționar de neologisme, 1986)INTELIGÍBIL, -Ă adj. Ușor de înțeles; clar, limpede. ♦ (
În filozofia idealistă) Care poate fi înțeles numai prin rațiune; suprasenzorial. [Cf. lat.
intelligibilis, fr.
intelligible].
inteligibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTELIGÍBIL, -Ă adj. ușor de înțeles; clar, limpede. ◊ (fil.) care poate fi înțeles numai prin rațiune. (< fr.
intelligible, lat.
intelligibilis)
inteligibil (Dicționaru limbii românești, 1939)*inteligíbil, -ă adj. (lat.
intelligibilis). Care se poate înțelege ușor:
voce, vorbă inteligibilă. Adv. În mod inteligibil.
inteligibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inteligíbil adj. m.,
pl. inteligíbili; f. inteligíbilă, pl. inteligíbileinteligibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)inteligibil a. ușor de înțeles.