inteligent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTELIGÉNT, -Ă, inteligenți, -te, adj. Înzestrat cu inteligență; deștept, ager la minte, pătrunzător. ♦ Care denotă inteligență (
1). – Din
fr. intelligent, lat. intelligens, -ntis.