întemeia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTEMEIÁ, întemeiez, vb. I.
1. Tranz. A înființa, a funda (un stat, o instituție etc.). ♦ (Rar) A zidi, a clădi. ♦
Fig. A pune temelii durabile; a consolida.
2. Refl. Fig. A avea ca temei; a se sprijini, a se baza (pe ceva). [
Pr.:
-me-ia] –
În + temei.