infirma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFIRMÁ, infírm, vb. I.
Tranz. A anula, a respinge, a declara nevalabil; a dovedi ca neadevărat, nefundat. ♦ A desființa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. – Din
fr. infirmer, lat. infirmare.infirma (Dicționar de neologisme, 1986)INFIRMÁ vb. I. tr. A dovedi, a declara nevalabil, neadevărat. ♦ A anula (un mandat de arestare, o hotărâre). [P.i.
infírm. / < fr.
infirmer, it., lat.
infirmare].
infirma (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFIRMÁ vb. tr. a declara nevalabil, nefondat, a anula; a invalida; (fig.) a dezminți. (< fr.
infirmer, lat.
infirmare)
infirma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)infirmá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
infírmăinfirmà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)infirmà V.
1. a face mai slab, a lua tăria:
a infirma o mărturie; 2. Jur. a anula:
a infirma o sentință.