infirmabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFIRMÁBIL, -Ă, infirmabili, -e, adj. Care poate fi infirmat. – Din
fr. infirmable.infirmabil (Dicționar de neologisme, 1986)INFIRMÁBIL, -Ă adj. Care poate fi infirmat. [Cf. fr.
infirmable].
infirmabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFIRMÁBIL, -Ă adj. care poate fi infirmat. (< fr.
infirmable)
infirmabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*infirmábil, -ă adj. (d.
a infirma). Care se poate infirma.
infirmabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)infirmábil adj. m.,
pl. infirmábili; f. infirmábilă, pl. infirmábile