infirm - explicat in DEX

infirm (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INFÍRM, -Ă, infirmi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag. – Din fr. infirme, lat. infirmus.

infirm (Dicționar de neologisme, 1986)
INFÍRM, -Ă adj., s.m. și f. Schilod, beteag, neputincios. [Cf. fr. infirme, lat. infirmus].

infirm (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INFÍRM, -Ă adj., s. m. f. schilod, neputincios, invalid. (< fr. infirme, lat. infirmus)

infirm (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) *infírm, -ă adj. (lat. in-firmus. V. firm). Slab, bolnăvicĭos. Bolnav, rănit saŭ lipsit de vre-un membru saŭ organ.

infirm (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) *infírm, a -á v. tr. (lat. infirmare, d. infirmus, infirm. V. a- și con-firm). Fig. Slăvesc, iaŭ puterea: a infirma o mărturie. Jur. Anulez, nimicesc: a infirma un act, o sentență [!].

infirm (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
infírm adj. m., s. m., pl. infírmi; adj. f., s. f. infírmă, pl. infírme

infirm (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
infirm a. de constituțiune slabă, atins de o boală permanentă.