înfiripa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFIRIPÁ, înfiripez, vb. I.
1. Tranz. A alcătui ceva din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare; a înjgheba. ♦
Refl. Fig. A lua naștere, a prinde consistență. ♦
Refl. A ajunge la o oarecare bunăstare.
2. Refl. A-și reveni în puteri; a se reface după o boală, a se întrema. [
Prez. ind. și:
înfiríp. –
Var.:
înciripá vb. I] –
Cf. sl. čerep „oală, hârb”.