infirmare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFIRMÁRE, infirmări, s. f. Acțiunea de
a infirma și rezultatul ei; invalidare. –
V. infirma.infirmare (Dicționar de neologisme, 1986)INFIRMÁRE s.f. Acțiunea de a infirma și rezultatul ei; anulare. [<
infirma].
infirmare (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFIRMÁRE s. f. acțiunea de a infirma. ◊ (jur.) înlăturare a unui act al organelor de anchetă penală sau a unui mandat de către organele ierarhice superioare. (< infirma)
infirmare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)infirmáre s. f.,
g.-d. art. infirmắrii; pl. infirmắri