infirmativ - explicat in DEX

infirmativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INFIRMATÍV, -Ă, infirmativi, -e, adj. (Jur.) Care anulează (o sentință). – Din fr. infirmatif.

infirmativ (Dicționar de neologisme, 1986)
INFIRMATÍV, -Ă adj. (Jur.) Care anulează (o sentință). [< fr. infirmatif].

infirmativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INFIRMATÍV, -Ă adj. care anulează (o sentință). (< fr. infirmatif)

infirmativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*infirmatív, -ă adj. (d. a infirma; fr. -atíf). Jur. Care servește la infirmare, la anulare: sentență [!] infirmativă.

infirmativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
infirmatív adj. m., pl. infirmatívi; f. infirmatívă, pl. infirmatíve

infirmativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
infirmativ a. Jur. care infirmă, anulează: sentință infirmativă.