inerție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INERȚÍE, inerții, s. f. 1. (
Fiz.) Proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de repaus sau de mișcare în care se află atât timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare.
2. Proprietate a unui sistem fizico-chimic sau tehnic de a reacționa slab sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi.
3. Fig. Tendința unei persoane sau a unei colectivități de a rămâne în repaus, în inactivitate; lipsă de energie, indolență, apatie.
4. (
Med.; în sintagma)
Inerție uterină = lipsă de contracție și retractare a mușchiului uterin după naștere. – Din
fr. inertie, lat. inertia.inerție (Dicționar de neologisme, 1986)INERȚÍE s.f. 1. Proprietate a corpurilor în virtutea căreia ele își păstrează starea de mișcare sau de repaus în care se află atâta timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare.
2. Calitate a unor corpuri de a nu reacționa față de alte substanțe. ♦ (
Med.)
Inerție uterină = lipsă de contracție și de retractare a mușchiului uterin după naștere.
3. (
Fig.) Înclinare către inactivitate; indolență, apatie. [Gen.
-iei. / cf. fr.
inertie, it.
inerzia, lat.
inertia].
inerție (Marele dicționar de neologisme, 2000)INERȚÍE s. f. 1. stare de inactivitate, de pasivitate, indulgență, apatie. ♦ ~ uterină = lipsă de contracție și de retractare a mușchiului uterin după naștere. 2. proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de mișcare sau de repaus în care se află, atâta timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare. 3. proprietate a unui sistem fizico-chimic, sau tehnic de a reacționa slab, sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi. 4. (fig.) tendința de a rămâne în activitate; indolență, apatie. (< fr.
inertie, lat.
inertia)
inerție (Dicționaru limbii românești, 1939)*inerțíe f. (fr.
inertie, lat.
inértia). Starea lucruluĭ saŭ animaluluĭ inert.
Fig. Lipsă de vioicĭune intelectuală saŭ morală.
Forță de inerție, proprietatea pe care o aŭ corpurile de a nu se urni fără să fie împinse de altă putere.
Fig. Rezistență pasivă care consistă [!] în neascultare.
inerție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inerțíe s. f.,
art. inerțía, g.-d. art. inerțíei; pl. inerțíi, art. inerțíileinerție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)inerție f.
1. starea celui inert;
2. lipsă de activitate, de energie;
3. Fiz. proprietatea corpurilor de a nu se putea mișca prin ele înseși, fără acțiunea unei cauze exterioare.