inerent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INERÉNT, -Ă, inerenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care face parte integrantă din ceva, care constituie un element nedespărțit de un lucru sau de o ființă, care aparține în mod firesc la ceva. – Din
fr. inhérent, lat. inhaerens, -ntis.