inepuizabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INEPUIZÁBIL, -Ă, inepuizabili, -e, adj. (Adesea
fig.) Care nu poate fi epuizat, care nu se termină niciodată, neepuizabil;
p. ext. extrem de abundent, de bogat. [
Pr.: -
pu-i-] – Din
fr. inépuisable.inepuizabil (Dicționar de neologisme, 1986)INEPUIZÁBIL, -Ă adj. (
Adesea fig.) Interminabil; de neepuizat; (
p. ext.) extrem de bogat. [Pron.
-pu-i-. / cf. fr.
inépuisable].
inepuizabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INEPUIZÁBIL, -Ă adj. (și fig.) interminabil; de neepuizat. (p. ext.) extrem de bogat. (< fr.
inépuisable)
inepuizabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!inepuizábil (i-ne-pu-i-/in-e-) adj. m.,
pl. inepuizábili; f. inepuizábilă, pl. inepuizábile