inerție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INERȚÍE, inerții, s. f. 1. (
Fiz.) Proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de repaus sau de mișcare în care se află atât timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare.
2. Proprietate a unui sistem fizico-chimic sau tehnic de a reacționa slab sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi.
3. Fig. Tendința unei persoane sau a unei colectivități de a rămâne în repaus, în inactivitate; lipsă de energie, indolență, apatie.
4. (
Med.; în sintagma)
Inerție uterină = lipsă de contracție și retractare a mușchiului uterin după naștere. – Din
fr. inertie, lat. inertia.