inert (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INÉRT, -Ă, inerți, -te, adj. 1. Nemișcat, fără viată, neînsuflețit. ♦ Inactiv din fire, lipsit de vigoare, de vioiciune, moale, molâu.
2. (
Fiz.; despre corpuri) Care are inerție; (despre masa corpurilor) care se referă la inerție.
3. (
Chim.; despre elemente sau substanțe) Lipsit de reactivitate față de alte elemente sau alte substanțe. – Din
fr. inerte, lat. iners, -tis.inert (Dicționar de neologisme, 1986)INÉRT, -Ă adj. 1. Nemișcat, neînsuflețit, mort. ♦ Moale, moliu, lipsit de energie.
2. (
Fiz.) Cu inerție; referitor la inerție. ♦ (
Chim.) Lipsit de reactivitate față de alte substanțe. [< fr., it.
inerte, cf. lat.
iners].
inert (Marele dicționar de neologisme, 2000)INÉRT, -Ă adj. 1. nemișcat, neînsuflețit, mort. ◊ moale, molâu, lipsit de vigoare. 2. (fiz.) cu inerție; referitor la inerție. 3. (chim.; despre elemente, substanțe) lipsit de reactivitate față de alte substanțe. (< fr.
inerte, lat.
iners)
inert (Dicționaru limbii românești, 1939)*inért, -ă adj. (lat.
in-ers, -értis, d.
in-, ne, fără, și
ars, artis, artă). Fără activitate, fără mișcare proprie:
cadavrele-s inerte. Fig. Fără activitate intelectuală saŭ morală:
spirit inert.inert (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inért adj. m.,
pl. inérți; f. inértă, pl. inérteinert (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)inert a.
1. fără activitate proprie:
massă inertă; 2. fig. fără energie sau voință:
spirit inert.