inerva (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INERVÁ, pers. 3
inervează, vb. I.
Tranz. (Despre nervi) A produce o stare de excitare a unui organ sau a unui țesut. – Din
fr. innerver.inerva (Dicționar de neologisme, 1986)INERVÁ vb. I. tr. (
Despre nervi) A forma rețeaua de nervi a unui organ, a unui țesut. [P.i. 3
-vează. / < fr.
innerver].
inerva (Marele dicționar de neologisme, 2000)INERVÁ vb. tr. (despre nervi) a forma rețeaua de nervi a unui organ, țesut. (< fr.
innerver)
inerva (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inervá (a ~) (a excita)
vb.,
ind. prez. 3
inerveáză