inerție - explicat in DEX

inerție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INERȚÍE, inerții, s. f. 1. (Fiz.) Proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de repaus sau de mișcare în care se află atât timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare. 2. Proprietate a unui sistem fizico-chimic sau tehnic de a reacționa slab sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi. 3. Fig. Tendința unei persoane sau a unei colectivități de a rămâne în repaus, în inactivitate; lipsă de energie, indolență, apatie. 4. (Med.; în sintagma) Inerție uterină = lipsă de contracție și retractare a mușchiului uterin după naștere. – Din fr. inertie, lat. inertia.

inerție (Dicționar de neologisme, 1986)
INERȚÍE s.f. 1. Proprietate a corpurilor în virtutea căreia ele își păstrează starea de mișcare sau de repaus în care se află atâta timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare. 2. Calitate a unor corpuri de a nu reacționa față de alte substanțe. ♦ (Med.) Inerție uterină = lipsă de contracție și de retractare a mușchiului uterin după naștere. 3. (Fig.) Înclinare către inactivitate; indolență, apatie. [Gen. -iei. / cf. fr. inertie, it. inerzia, lat. inertia].

inerție (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INERȚÍE s. f. 1. stare de inactivitate, de pasivitate, indulgență, apatie. ♦ ~ uterină = lipsă de contracție și de retractare a mușchiului uterin după naștere. 2. proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de mișcare sau de repaus în care se află, atâta timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare. 3. proprietate a unui sistem fizico-chimic, sau tehnic de a reacționa slab, sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi. 4. (fig.) tendința de a rămâne în activitate; indolență, apatie. (< fr. inertie, lat. inertia)

inerție (Dicționaru limbii românești, 1939)
*inerțíe f. (fr. inertie, lat. inértia). Starea lucruluĭ saŭ animaluluĭ inert. Fig. Lipsă de vioicĭune intelectuală saŭ morală. Forță de inerție, proprietatea pe care o aŭ corpurile de a nu se urni fără să fie împinse de altă putere. Fig. Rezistență pasivă care consistă [!] în neascultare.

inerție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
inerțíe s. f., art. inerțía, g.-d. art. inerțíei; pl. inerțíi, art. inerțíile

inerție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
inerție f. 1. starea celui inert; 2. lipsă de activitate, de energie; 3. Fiz. proprietatea corpurilor de a nu se putea mișca prin ele înseși, fără acțiunea unei cauze exterioare.