indoeuropean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj.,
s. m. pl. 1. Adj. (În sintagma)
Limbi indo-europene (și substantivat,
f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate în texte scrise, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice.
2. S. m. pl. Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin mileniul III a
Cr. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest.
3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din
fr. indoeuropéen.