îndobitoci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDOBITOCÍ, îndobitocesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă facultățile intelectuale și morale; a (se) prosti
2, a (se) tâmpi, a (se) abrutiza. –
În + dobitoc.