indivizibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDIVIZIBILITÁTE s. f. Faptul de a fi indivizibil; însușire a unui lucru de a fi indivizibil; nedivizibilitate. – Din
fr. indivisibilité.indivizibilitate (Dicționar de neologisme, 1986)INDIVIZIBILITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este indivizibil. [Cf. fr.
indivisibilité].
indivizibilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDIVIZIBILITÁTE s. f. 1. faptul de a fi indivizibil; caracterul a ceea ce este indivizibil. 2. (jur.) situație în care, la săvârșirea unei infracțiuni, participă mai multe persoane, ori două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite prin același act. (< fr.
indivizibilité)
indivizibilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*indivizibilitáte f. (d.
indivizibil). Calitatea de a fi indivizibil.
indivizibilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)indivizibilitáte s. f.,
g.-d. art. indivizibilitắțiiindivizibilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)indivizibilitate f. caracterul celui indivizibil.