indivizibil - explicat in DEX

indivizibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INDIVIZÍBIL, -Ă, indivizibili, -e, adj. Care nu este divizibil, care nu poate fi divizat, împărțit; de neîmpărțit, nedivizibil. – Din fr. indivisible, lat. indivisibilis.

indivizibil (Dicționar de neologisme, 1986)
INDIVIZÍBIL, Ă adj. Care nu poate fi împărțit; de neîmpărțit. [Cf. fr. indivisible].

indivizibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INDIVIZÍBIL, -Ă adj. care nu poate fi împărțit. (< fr. indivisible)

indivizibil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*indivizíbil, -ă (lat. indivisibilis). Care nu se poate divide: atomiĭ îs indivizibilĭ. Adv. În mod indivizibil.

indivizibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
indivizíbil (nedivizibil) adj. m., pl. indivizíbili; f. indivizíbilă, pl. indivizíbile

indivizibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
indivizibil a. ce nu se poate divide: atomii sunt indivizibili.