indiviz - explicat in DEX

indiviz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INDIVÍZ, -Ă, indivizi, -e, adj. (Jur.; despre bunuri) Care se găsește în stare de indiviziune. ♦ (Despre oameni) Care posedă o proprietate în indiviziune. – Din fr. indivis, lat. indivisus.

indiviz (Dicționar de neologisme, 1986)
INDIVÍZ, -Ă adj. (Jur.; despre bunuri) Care este în indiviziune. ♦ (Despre persoane) Care posedă o proprietate în indiviziune. [Cf. fr. indivis, lat. indivisus].

indiviz (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INDIVÍZ, -Ă adj. (jur.; despre bunuri) care este în indiviziune; nedivizat, întreg. ◊ (despre persoane) care posedă o proprietate în indiviziune. (< fr. indivis, lat. indivisus)

indiviz (Dicționaru limbii românești, 1939)
*indivíz, -ă adj., pl. m. jĭ (fr. indivis, d. lat. indivisus. V. divid). Nedespărțit (fiind-că nu se poate despărți): succesiune indiviză. Care posedă o proprietate indiviză (decĭ îs unițĭ): moștenitorĭ indivizĭ. Adv. În mod indiviz.

indiviz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
indivíz (în indiviziune) adj. m., pl. indivízi; f. indivíză, pl. indivíze

indiviz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
indiviz a. jur. care nu se poate împărți: succesiune indiviză.