individualism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDIVIDUALÍSM s. n. 1. Denumire generică pentru concepțiile etice care iau ca punct de plecare individul izolat, independent de societate.
2. Atitudine a celui care subordonează interesele obștești celor personale, care este preocupat exclusiv de propria persoană. [
Pr.: -
du-a-] – Din
fr. individualisme.individualism (Dicționar de neologisme, 1986)INDIVIDUALÍSM s.n. 1. Denumire generică pentru concepțiile etice care iau ca punct de plecare individul izolat de societate.
2. Concepție și atitudine morală retrogradă, manifestată prin situarea intereselor egoiste ale individului mai presus de cele colective. V.
egoism. [Pron.
-du-a-. / cf. fr.
individualisme].
individualism (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDIVIDUALÍSM s. n. 1. ansamblu de concepții (etice) care iau ca punct de plecare individul izolat de societate. 2. concepție și atitudine morală retrogradă, manifestată prin situarea intereselor individului mai presus de cele colective. (< fr.
individualisme)
individualism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)INDIVIDUALÍSM (‹
fr.)
s. n. 1. Atitudine a celui care este preocupat exclusiv sau excesiv de problemele sale personale, de propria sa persoană, fiind indiferent sau ostil față de interesele generale, publice.
2. (
FILOZ.;
SOCIOL.) Teorie care consideră individul drept o realitate singulară, ireductibilă, într-o ordine etică sau politică, și purtătoare a unei valori superioare valorii acordate societății.
I. așază viața privată înaintea vieții publice, favorizează inițiativa privată, nu consideră societatea un scop în sine și nici un instrument în vederea unui țel superior indivizilor care o compun și încearcă să reducă funcțiile îndeplinite de stat (liberalism). O formă radicală de
i. este anarhismul.
individualism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)individualísm (-du-a-) s. n.individualism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)individualism n. sistemă care tinde a face să prevaleze drepturile individului asupra celor ale societății.