individualitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDIVIDUALITÁTE, individualități, s. f. 1. Totalitatea particularităților specifice unui individ sau unei persoane, care deosebesc un individ de altul sau o persoană de alta.
2. Persoană cu însușiri morale sau intelectuale deosebite; personalitate. [
Pr.: -
du-a-] – Din
fr. individualité.individualitate (Dicționar de neologisme, 1986)INDIVIDUALITÁTE s.f. 1. Totalitatea trăsăturilor caracteristice ale unui individ prin care acesta se distinge de alți indivizi.
2. Persoană deosebit de înzestrată, de talentată; personalitate. [Pron.
-du-a-. / cf. fr.
individualité].
individualitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDIVIDUALITÁTE s. f. 1. ansamblul particularităților specifice unui individ, prin care acesta se distinge de ceilalți indivizi. ◊ ansamblul particularităților unui obiect, fenomen. etc. 2. persoană deosebit de înzestrată, de talentată. (< fr.
individualité)
individualitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*individualitáte f. (d.
individual; fr.
-alité). Ceĭa ce constitue [!] individu, personalitate. Originalitate, calitate, merit care-l distinge pe cineva. Individ.
individualitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)individualitáte (-du-a-) s. f.,
g.-d. art. individualitắții; pl. individualitắțiindividualitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)individualitate f. ceea ce constitue și distinge pe individ.