individualist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDIVIDUALÍST, -Ă, individualiști, -te, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care se izolează de interesele, de preocupările colective; (adept) al individualismului;
p. ext. (om) egoist.
2. Adj. Care se referă la individualism, care aparține individualismului. [
Pr.: -
du-a-] – Din
fr. individualiste.individualist (Dicționar de neologisme, 1986)INDIVIDUALÍST, -Ă adj. Referitor la individualism, propriu individualismului. //
s.m. și f. Adept al individualismului, cel care se izolează de interesele, de preocupările colective; (
p. ext.) egoist. [Pron.
-du-a-. / cf. fr.
individualiste].
individualist (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDIVIDUALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al individualismului. ◊ (cel) care se izolează de interesele, de preocupările colective; (p. ext.) egoist. (< fr.
individualiste)
individualist (Dicționaru limbii românești, 1939)*individualíst, -ă s. și adj. Adept al individualizmuluĭ [!]:
teoriĭ individualiste.individualist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)individualíst (-du-a-) adj. m.,
s. m.,
pl. individualíști; adj. f.,
s. f. individualístă, pl. individualíste