indistinct (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDISTÍNCT, -Ă, indistincți, -te, adj. (
Livr.) Care nu se poate distinge bine, care este neclar. – Din
fr. indistinct, lat. indistinctus.indistinct (Dicționar de neologisme, 1986)INDISTÍNCT, -Ă adj. (
Rar) Care nu se poate distinge bine; neclar. [Cf. fr.
indistinct, lat.
indistinctus].
indistinct (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDISTÍNCT, -Ă adj. care nu se poate distinge bine, neclar. (< fr.
indistinct, lat.
indistinctus)
indistinct (Dicționaru limbii românești, 1939)*indistínct, -ă adj. (fr.
indistinct, d. lat.
in-distinctus). Care nu se distinge bine:
vocĭ indistincte. Adv. În mod indistinct:
auzeam indistinct.indistinct (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)indistínct adj. m.,
pl. indistíncți; f. indistínctă (-tinc-tă), pl. indistíncte