indiu - explicat in DEX

indiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÍNDIU s. n. Element chimic, metal maleabil, alb-argintiu, care se găsește în cantități mici în blendă și care este folosit la acoperirea suprafețelor metalice, în unele aliaje etc. [Var.: índium s. n.] – Din fr. indium.

indiu (Dicționar de neologisme, 1986)
ÍNDIU s.n. Metal alb-argintiu, maleabil, care se găsește în blendă. [Pron. -diu, var. indium s.n. / < fr. indium].

indiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ÍNDIU s. n. metal alb-argintiu, moale, maleabil, asemănător cu aluminiul, care se găsește în blendă. (< fr. indium)

indiu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ÍNDIU (‹ fr. {i}; {s} lat. indium) s. n. Element chimic (In; nr. at. 49, m. at. 114,82, p. t. 156,4ºC, p. f. 2.109ºC), metal alb-cenușiu, moale; se găsește în natură, în cantități mici, în blendă. A fost descoperit de F. Reich și H. Th. Richter (1863). Intră în compoziția unor aliaje ușor fuzibile, de lipit, aliaje dentare, a semiconductoarelor.

indiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
índiu [diu pron. diu] s. n., art. índiul; simb. In

indiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*índiŭ n. Chim. Un metal alb trivalent cu o greutate atomică de 113,4 și care se scoate din blendele de la Freiberg (Saxonia).