incoercibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCOERCIBILITÁTE s. f. (
Livr.) Imposibilitatea de a constrânge, de a stăpâni. [
Pr.:
-co-er-] – Din
fr. incoercibilité.incoercibilitate (Dicționar de neologisme, 1986)INCOERCIBILITÁTE s.f. Calitatea de a fi incoercibil. ♦ (
Fig.) Neputința de a fi constrâns, stăpânit. [Pron.
-co-er-. / cf. fr.
incoercibilité].
incoercibilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCOERCIBILITÁTE s. f. calitatea de a fi incoercibil. (< fr.
incoercibilité)
incoercibilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*incoercibilitáte f. (d.
incoercibil). Lipsă de coercibilitate.
incoercibilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incoercibilitáte (
livr.)
s. f.,
g.-d. art. incoercibilitắții