incoercibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCOERCÍBIL, -Ă, incoercibili, -e, adj. (
Livr.) Care nu poate fi constrâns. ♦ (
Fiz.) Care nu poate fi reținut, comprimat într-un recipient. [
Pr.:
-co-er-] – Din
fr. incoercible.incoercibil (Dicționar de neologisme, 1986)INCOERCÍBIL, -Ă adj. Care nu poate fi comprimat, constrâns. ♦ Care nu poate fi reținut într-un recipient. [Pron.
-co-er-. / cf. fr.
incoercible].
incoercibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCOERCÍBIL, -Ă adj. care nu poate fi constrâns. ◊ care nu poate fi reținut într-un recipient. (< fr.
incoercible)
incoercibil (Dicționaru limbii românești, 1939)*incoercíbil, -ă adj. (d.
coercibil; fr.
incoercible). Care nu poate fi oprit:
vărsăturĭ incoercibile. Fiz. Care nu poate fi comprimat:
fluid incoercibil.incoercibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incoercíbil (
livr.)
adj. m.,
pl. incoercíbili; f. incoercíbilă, pl. incoercíbileincoercibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)incoercibil a.
Fiz. ce nu poate fi strâns sau comprimat.