incognito (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCÓGNITO adv. (În legătură cu o personalitate aflată în călătorie) Fără să fie cunoscut; în ascuns; cu nume fals. – Din
fr.,
it. incognito.incognito (Dicționar de neologisme, 1986)INCÓGNITO adj. invar., adv. (
Rar; de obicei despre personalități importante aflate în cursul unei călătorii) Fără a se arăta cine este; cu nume fals. [Pron.
-cog-ni-. / < it., fr.
incognito].
incognito (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCÓGNITO adj. inv., adv. (despre personalități importante în călătorie) fără a se arăta cine este; cu nume fals. (< fr., it.
incognito)
incognito (Dicționaru limbii românești, 1939)*incógnito adv. (it.
incógnito, d. mlat.
incógnito, d. lat.
in-cógnitus, necunoscut. V.
cunosc). Pe neștiute, fără să te știe cineva:
suveraniĭ călătoresc des incognito. V.
tiptil.incognito (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!incógnito adj. invar.,
adv.incognito (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)incognito adv. fără a fi, fără a voi să fie cunoscut:
a călători incognito.