incoerent - explicat in DEX

incoerent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INCOERÉNT, -Ă, incoerenți, -te, adj. (Despre oameni) Lipsit de logică în gândire, în manifestări; (despre manifestările oamenilor) lipsit de logică. [Pr.: -co-e-. Var.: incoherént, -ă adj.] – Din fr. incohérent.

incoerent (Dicționar de neologisme, 1986)
INCOERÉNT, -Ă adj. Lipsit de legătură logică (în gândire, în acțiune); fără șir. [Pron. -co-e-, var. incoherent, -ă adj. / cf. fr. incohérent].

incoerent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INCOERÉNT, -Ă adj. lipsit de legătură logică în gândire, în exprimare, în manifestări; fără șir. (< fr. incohérent)

incoerent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*incoerént, -ă adj. (d. coerent; fr. incohérent). Lipsit de coerență, de legătură. Fig. Cuvinte incoerente. Adv. În mod incoerent: a vorbi incoerent.

incoerent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
incoerént adj. m., pl. incoerénți; f. incoeréntă, pl. incoerénte

incoerent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
incoerent a. 1. lipsit de coerență; 2. fig. lipsit de legătură sau șir: idei incoerente.