incoativ - explicat in DEX

incoativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INCOATÍV, -Ă, incoativi, -e, adj. (Despre verbe) Care exprimă începutul unei acțiuni. [Pr.: -co-a-] – Din fr. inchoatif, lat. inchoativus.

incoativ (Dicționar de neologisme, 1986)
INCOATÍV, -Ă adj. (Despre verbe) Care arată începutul unei acțiuni. [Pron. -co-a-. / < lat. (verbum) inchoativum < inchoare – a începe, cf. fr. inchoatif].

incoativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INCOATÍV, -Ă adj. (despre verbe) care exprimă începutul unei acțiuni. (< fr. inchoatif, lat. inchoativus)

incoativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*incoatív, -ă adj. (lat. inchoa- și incohativus, d. inchoo și incoho, -áre, a începe). Gram. Se zice despre verbele care arată începutu uneĭ acțiunĭ, ca îmbătrînesc, albesc, înfrunzesc ș. a.

incoativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
incoatív¹ (-co-a-) adj. m., pl. incoatívi; f. incoatívă, pl. incoatíve

incoativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
incoatív² (-co-a-) s. n., pl. incoatíve

incoativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
incoativ a. se zice de verbele cari arată începutul unei acțiuni.