incisiv - explicat in DEX

incisiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INCISÍV¹, incisivi, s. m. (Și în sintagma dinți incisivi) Fiecare dintre dinții lați, cu rădăcinile neramificate, aflați în planul anterior al arcadelor dentare, sus și jos, și folosiți pentru tăierea alimentelor. – Din fr. incisive.

incisiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INCISÍV², -Ă, incisivi, -e, adj. Pătrunzător; tăios, mușcător. Stil incisiv. – Din fr. incisif.

incisiv (Dicționar de neologisme, 1986)
INCISÍV, -Ă adj. Tăios, mușcător. ♦ Dinți incisivi (și s.m.) = cei patru dinți din față care taie alimentele. [Var. inciziv, -ă adj. / < fr. incisif].

incisiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INCISÍV¹ s. m. cei patru dinți din față care taie alimentele. (< it. incisive)

incisiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INCISÍV², -Ă adj. (fig.; despre vorbe, stil) pătrunzător, mușcător, sarcastic. (< fr. incisif)

incisiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
incisív¹ adj. m., pl. incisívi; f. incisívă, pl. incisíve

incisiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
incisív² s. m., pl. incisívi