incipient (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCIPIÉNT, -Ă, incipienți, -te, adj. Care se află la început; începător. [
Pr.:
-pi-ent] – Din
lat. incipiens, -ntis, it. incipiente.incipient (Dicționar de neologisme, 1986)INCIPIÉNT, -Ă adj. Aflat la început, în prima fază; de început, începător. [Pron.
-pi-ent. / < lat.
incipiens].
incipient (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCIPIÉNT, -Ă adj. aflat la început, în prima fază. (< it.
incipiente, lat.
incipiens)
incipient (Dicționaru limbii românești, 1939)*incipiént, -ă adj. (lat.
incipiens, -éntis). Care se află la început:
boală incipientă.incipient (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incipiént (-pi-ent) adj. m.,
pl. incipiénți; f. incipiéntă, pl. incipiénte