incisivitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCISIVITÁTE, incisivități, s. f. (Rar) Însușirea de a fi incisiv
2, pătrunzător, tăios, mușcător. –
Incisiv +
suf. -itate.incisivitate (Dicționar de neologisme, 1986)INCISIVITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este incisiv. [< fr.
incissivité].
incisivitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCISIVITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este incisiv. (< fr.
incissivité)
incisivitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incisivitáte s. f.,
g.-d. art. incisivitắții; pl. incisivitắți