incipit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÍNCIPIT s. n. Formulă introductivă dintr-o carte tipărită sau dintr-un manuscris antic sau medieval, care cuprindea titlul lucrării și numele autorului. – Din
lat. [hic]
incipit „aici începe”.
incipit (Dicționar de neologisme, 1986)INCÍPIT s.n. Notă la începutul manuscriselor antice și medievale, al incunabulelor și al unor cărți din sec. XVI, cuprinzând titlul scrierii și numele autorului. [< lat. (
hic)
incipit – (aici) începe].
incipit (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCÍPIT s. n. notă la începutul manuscriselor antice și medievale, al incunabulelor și al unor cărți din sec. XVI, cuprinzând titlul scrierii și numele autorului. (< lat.
/hic/ incipit, /aici/ începe)
incipit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)íncipit (
lat.)
s. n.,
pl. íncipituri