incintă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCÍNTĂ, incinte, s. f. 1. Spațiu (mare) închis în interiorul unei construcții.
2. Suprafață de teren înconjurată din toate părțile de construcții, de amenajări.
3. (În sintagma)
Incintă acustică = casetă de lemn de construcție specială în care sunt fixate unul sau mai multe difuzoare în scopul ameliorării caracteristicilor acustice ale acestora; boxă. – Din
fr. enceinte.