încinge (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCÍNGE1, încíng, vb. III.
1. Refl. (Despre foc) A arde cu flacără mare, a se aprinde bine. ◊
Tranz. fact. El încinge focul. 2. Refl. și
tranz. A (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare. ♦
Tranz. Fig. (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a copleși pe cineva; a consuma, a mistui. ♦
Refl. Fig. A se manifesta puternic; a se aprinde, a se înflăcăra. ♦
Refl. și
tranz. Fig. (Despre o luptă, o confruntare, o discuție etc.) A (se) înteți.
3. Refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A începe să se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde. [
Perf. s. încinsei, part. încins] –
Lat. incendere.