incintă - explicat in DEX

incintă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INCÍNTĂ, incinte, s. f. 1. Spațiu (mare) închis în interiorul unei construcții. 2. Suprafață de teren înconjurată din toate părțile de construcții, de amenajări. 3. (În sintagma) Incintă acustică = casetă de lemn de construcție specială în care sunt fixate unul sau mai multe difuzoare în scopul ameliorării caracteristicilor acustice ale acestora; boxă. – Din fr. enceinte.

incintă (Dicționar de neologisme, 1986)
INCÍNTĂ s.f. 1. Spațiu închis; sală mare de ședințe. ♦ Limitele unui spațiu determinat. 2. Linie de apărare care înconjură un obiectiv militar etc. [Cf. fr. enceinte].

incintă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INCÍNTĂ s. f. 1. spațiu închis din toate părțile (în interiorul unei construcții). ◊ limitele unui spațiu determinat. ♦ ~ acustică = cutie de lemn în care sunt fixate unu sau mai multe difuzoare pentru îmbunătățirea calităților acustice ale acestora; boxă (4). 2. linie de apărare care înconjură un obiectiv militar, un oraș, o cetate etc. (< fr. enceinte)

incintă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*incíntă f., pl. e (d. fr. enceinte, care e part. d. enceindre, a încinge; it. cinta. V. încing). Spațiŭ îngrădit, vorbind maĭ ales de sala publică a unuĭ tribunal: incinta tribunaluluĭ.

incintă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
incíntă s. f., g.-d. art. incíntei; pl. incínte

incintă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
incintă f. spațiu îngrădit, sală: incinta tribunalului, Senatului (=fr. enceinte).