imputație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPUTÁȚIE, imputații, s. f. Faptul de a atribui cuiva o vină; învinovățire; măsură prin care se dispune reținerea din câștigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituției sau întreprinderii unde lucrează; (
concr.) sumă care trebuie plătită pentru această pagubă; imputare. – Din
fr. imputation, lat. imputatio.