imputare - explicat in DEX

imputare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMPUTÁRE, imputări, s. f. Acțiunea de a (se) imputa și rezultatul ei; reproș, mustrare, învinuire. ♦ (Concr.) Măsură prin care se dispune reținerea din câștigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituției sau întreprinderii unde lucrează; sumă care trebuie plătită pentru această pagubă; imputație. – V. imputa.

imputare (Dicționar de neologisme, 1986)
IMPUTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) imputa și rezultatul ei; imputație. [< imputa].

imputare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
imputáre s. f., g.-d. art. imputắrii; pl. imputắri

imputare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
imputare f. ceea ce se zice cuiva spre a-i însufla părere-de-rău sau rușine.