imputație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPUTÁȚIE, imputații, s. f. Faptul de a atribui cuiva o vină; învinovățire; măsură prin care se dispune reținerea din câștigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituției sau întreprinderii unde lucrează; (
concr.) sumă care trebuie plătită pentru această pagubă; imputare. – Din
fr. imputation, lat. imputatio.imputație (Dicționar de neologisme, 1986)IMPUTÁȚIE s.f. 1. Învinovățire; reproș.
2. Obligație de a plăti o sumă ca despăgubire pentru o pagubă cauzată unei instituții unde activează cineva; (
concr.) sumă de bani plătită în acest scop. [Gen.
-iei, var.
imputațiune s.f. / cf. fr.
imputation, lat.
imputatio].
imputație (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPUTÁȚIE s. f. 1. faptul de a imputa cuiva o vină; învinovățire; reproș. 2. imputare (II); sumă plătită. (< fr.
imputation, lat.
imputatio)
imputație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imputáție (-ți-e) s. f.,
art. imputáția (-ți-a), g.-d. art. imputáției; pl. imputáții, art. imputáțiile (-ți-i-)