imputa (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)imputá (imputát, imputát), vb. –
1. A face pe cineva răspunzător de o pagubă. –
2. A reproșa. –
3. A insulta, a ocărî.
Lat. imputāre (Pușcariu 796; Candrea-Dens. 828; REW 4324; DAR; Rosetti, I, 173). Este cuvînt
înv., care abia dacă supraviețuiește în cîteva regiuni, fiind înlocuit de dubletul
neol. imputa, din
fr. imputer. –
Der. împutăciune, s. f. (
înv., ceartă, dispută);
împutător, adj. (
înv., injurios).