împuia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I.
Tranz. (în
expr.)
A împuia capul (
sau urechile)
cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [
Pr.:
-pu-ia. –
Prez. ind. și: (
reg.)
împúi] –
În + pui.