impudicitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPUDICITÁTE s. f. Lipsă de pudoare, de rușine; atitudine, faptă, vorbă lipsită de rușine; nerușinare; impudoare. – Din
fr. impudicité.impudicitate (Dicționar de neologisme, 1986)IMPUDICITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este impudic. [Cf. fr.
impudicité].
impudicitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPUDICITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este impudic. (< fr.
impudicité)
impudicitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*impudicitáte f. (d.
impudíc; fr.
-icité). Caracteru de a fi impudic.
impudicitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)impudicitáte s. f.,
g.-d. art. impudicitắții